Dinastia Iustiniană (518 –
602)
Predecesorul lui Iustinian, Iustin I, s-a desprins de politică religioasă a înaintașilor săi și a trecut de partea adepților Sinodului de la Calcedon . A inițiat o serie de persecuții împotriva monofizitilor. A menținut relații pașnice cu Roma și a dus o politică religioasă ortodoxă.
Nepotul său, Iustinian (527-565),
a fost personalitatea centrală a acestei perioade, alături de soția sa,
Teodora. În "Istoria secretă", Procopius îi zugrăvește în culori
exagerate, mai ales pe Teodora, relatând despre tinerețea ei trăită în desfrâu,
ca fiica unui paznic de urși în amfiteatrul din Constantinopol, ce se
prostitua. Dar era frumoasă, elegantă, inteligentă și amuzantă. Istoricul Diehl
scie că "ea distra, încânta și scandaliza Constantinopolul".
Procopius susține că oamenii o ocoleau pe stradă de frică că și-ar putea
"murdari" hainele de atingerea ei.
Teodora a locuit câțiva ani
în Africa, și când s-a întors la Constantinopol, era complet schimbată. Ducea o
viață singuratică, dedicându-și timpul împletitului lânii și vieții
bisericești. Iustinian, când a văzut-o, frumusețea ei l-a impresionat profund.
A luat-o la curte, a ridicat-o la rangul de patriciană și după puțin timp, s-a
căsătorit cu ea, Teodora fiind încoronată ca împărăteasa bizantină. A rămas o
soție devotată și a activat în viața politică, exercitând o mare influență
asupra acțiunilor lui Iustinian. Cu sânge rece și cu o energie extraordinară, a
salvat imperiul de convulsii. I-a favorizat deschis pe monofiziți, pe când
soțul ei, deși era adept al ortodoxiei, a făcut concesii monofizitismului.
Teodora înțelegea importantă provinciilor orientale monofizite, fiind zone
vitale ale imperiului din punct de vedere comercial și economic, urmărind să
întrețină relații pașnice cu ele.
Sursa:Wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu