Dinastia Leonidă (457 -
518)
Leon I a
ajuns pe tron tot prin strădania generalului Aspar, susținut de goți în 457 .
În timpul lui Leon, balcanii au fost pustiiți de goți și de huni. Leon l-a
numit pe Anthemius în 467 ca împărat
roman în vest. A organizat o expediție maritimă din Africa de Nord împotriva
vandalilor, și în ciuda cheltuielilor financiare și eforturilor, s-a dovedit un
eșec. Populația l-a acuzat pe Aspar de trădare. Ulterior, a obținut de la Leon
titlul de Cezar pentru fiul său. Leon, cu sprijinul unui număr de războinici
isaurieni l-a ucis pe Aspar și o parte din familia să. Leon a primit porecla de
"măcelarul" pentru comiterea acestor crime, făcând un pas decisiv în
direcția naționalizării armatei și slăbirii dominației trupelor germanice.
Alianța cu Isauria s-a făcut prin căsătoria fiicei lui Leon cu Tarascodissa,
conducătorul isaurilor, care va deveni împărat sub numele de Zenon.Tot în
timpul lui Leon, a fost adus la Constantinopol moștenitorul tronului ostrogot,
Theodoric, care va fi eliberat în timpul lui Zenon. La moartea lui Leon I,
nepotul său, Leon al II-lea, a fost numit împărat . A murit în circumstanțe
necunoscute după 10 luni de domnie, probabil otrăvit de mama sa, care voia că
soțul ei să fie împărat.
_03.JPG)
Zenon a
devenit unicul împărat în 474. Dar
urcarea sa la tron marchează înlăturarea influenței gotice anterioare cu cea a
isaurienilor. Isaurienii ocupau cele mai înalte posturi. Conștientizând de
faptul că erau oameni din anturajul său care complotau împotriva sa, a înăbușit
revoltă izbucnită în munții Isauriei și a dărâmat fortificațiile. În 475 a fost alungat un scurt timp de la Constantinopol,
Basiliskos domniind un scurt timp până în 476, atunci când a revenit Zenon la
conducere. Între timp, în vest, Imperiul Roman de Apus își încheiase existența,
în 476, Odoacru, căpetenia ostrogotilor, inlaturandu-l pe ultimul împărat
roman apusean, Romulus Augustus și a trimis senatori drept ambasadori la Zenon
pentru a-și asigura domnia și pentru a-i cere titlul de patrician pentru a
primi administrarea Italiei. A fost numit legal conducătorul Italiei. Odoacru
începea să adopte o atitudine de independență vizibilă, iar Zenon a apelat la
ostrogoții conduși de Teodoric aflați în Peninsula Balcanică. Teodoric, la
cererea împăratului, l-a asasinat pe Odoacru și s-a instalat la Ravenna,
înființând Regatul Ostrogot.
Monofiziții din Egipt, Siria,
Palestina și Asia Mică reprezentau încă o problema religioasă pentru Zenon.
Patriarhii de la Constantinopol și Alexandria au încercat să caute cai pentru a
soluționa problema în mod pașnic și pentru a împacă taberele. Zenon a acceptat
propunerea și în 482, a emis un act de
unire-"Henoticon", care se adresa bisericilor aflate sub conducerea
patriarhului din Alexandria. Henoticonul recunoștea principile teologice
ratificate la primele două sinoade, cât și cele ratificate la cel de-al
treilea. Henoticonul părea să îmbunătățească situația din Alexandria, dar
treptat, ortodocșii și monofiziții deveneau tot mai nemulțumiți. Clerul apela
la reconciliere și actul de unire, dar ortodocșii și monofiziții erau
neînduplecați față de un compromis. Ortodocșii se considerau
"akoimetoi" (neadormiții) pentru că desfășurau slujbele în mănăstiri
zi și noapte fără întrerupere. Monofiziții extremiști erau denumit
"akephaloi" (fără cap), pentru că nu recunoșteau autoritatea
patriarhiei Alexandriei, care acceptase Henoticonul. Papa însuși a protestat
împotriva Henoticonului după ce l-a studiat și chiar l-a excomunicat pe
patriarhul Constantinopolului, Acacius, la sinodul întrunit la Roma. Acacius a
încetat să-l mai pomenească pe papa în rugăciuni că răzbunare. Ruptură dintre
biserica apuseană și cea răsăriteană se declanșase.
După moartea lui Zenon
din 491, văduva sa, Ariadna, s-a căsătorit cu bătrânul Anastasiu
I din Dyrrachium, ce deținea o funcție la curte
de "silentiarius". A fost încoronat după ce a făgăduit că nu va
introduce nicio inovație bisericească. A încheiat socotelile cu
isaurienii, inlaturandu-i din funcții, confiscandu-le proprietățile și
expulzându-i din capitală. A urmat un război de șase ani în care isaurienii au
fost înfrânți și strămutați în Tracia. A dus apoi un război împotriva Persiei
fără rezultate. Fiindu-i atenția distrasă de la frontieră dunăreană, bulgarii,
geții și sciții întreprindeau incursiuni de jaf împotriva frontierei nordice și
în Peninsula Balcanică. Anastasius a fost determinat să ridice zidul lung la 65
de km vest de Constantinopol, care se întindea de la Marea Marmara la Marea
Neagră. Însă din cauza construirii la repezeală și cutremurelor, zidul nu a
putut servi ca o barieră reală. Între timp, Theodoric cel Mare fusese recunoscut de împărat ca rege al Italiei,
iar Clovis I întemeiase regatul
francilor în Galia și primise titlul de consul. Anastasius îi favorizase
inițial pe monofiziți, dar când a poruncit că Trisaghionul să fie cântat că
adaos la un cântec bisericesc, au izbucnit tulburări în capitală și la
izbucnirea unei rebeliuni în Tracia, compuse de armate de bulgari, huni și
slăvi, conduși de Vitalian care pregătise flota pentru asediul
Constantinopolului pentru a salva biserica ortodoxă. Dar rebeliunea a fost
înăbușită după o luptă grea și lung.
Pe plan financiar, a abolit
"chrysargyron", o taxa plătită în aur și argint care se aplică
meșteșugarilor și profesiunilor din imperiu, pentru utilizarea uneltelor și
animalelor, de pe urmă căreia săracii sufereau atunci când taxa era colectată
la cinci ani, aplicată în mod arbitrar și neregulat. Abolirea taxei primită cu
festivități și bucurie de către populație a fost compensată de inițierea
alteia-chrysoteleia, taxa în aur pentru că visteria imperială să susțină armata.
A fost desființat sistemul prin care corporațiile orașelor erau responsabile
pentru strângerea taxelor municipalității , oferindu-le sarcina funcționarilor
"vindices". A decretat că un țăran liber arendaș care avea pământ de
30 de ani devenea "colonus", adică legat de pământ,care nu-și pierdea
însă libertatea personală și nici dreptul la proprietate. A fost introdusă
moneda de bronz "follis" deoarece monedele ce cupru erau tot mai
rare, iar asta a mulțumit populația săracă. Monedele erau bătute de trei
fabrici din Constantinopol, Nicomedia și Antiohia. Anastasius a decretat
interzicerea lutelor din circ dintre oameni și animale. A construit Zidul
cel Lung, apeducte și a renovat Farul din Alexandria. Istoricul Procopius a
estimat că statul dispunea de rezerve de o suma de 320 000 de livre de aur
(65-70 milioane $). În 518, bătrânul împărat cu un
ochi albastru și un ochi căprui murise. Dinastia Leonidă se încheiase.
Sursa:Wikipedia
.jpg)
